Metoda psihanalitică a lui Freud

Există așa ceva? Nu chiar exact în sensul unei grile compuse din pașii care trebuie parcurși. Dar o putem contura citind opera sa și mai ales lucrările tehnice și demonstrative.

În realitate, Freud nu urma nicio regulă decît să observe ce se trezește în el însuși la auzul relatărilor pacientului, ceea ce numim empatie. Trebuie să subliniem că această tehnică nu mai est deloc în vizorul analiștilor, cîți mai sînt. Ei se mulțumesc să-l potopească pe pacient cu informații expuse în termeni de “specialitate” despre cazul său. Aceste “informări” ar trebui să conducă la vindecare. Desigur că nu se întîmplă așa.

Freud în timpul unei ședințe de psihanaliză. El stă înapoia pacientei așezată, întinsă, pe celebrul divan. (Imaginea este un montaj publicat pe Pinterest.)

Asociațiile libere

Freud își invită pacientul să vorbească liber despre orice îi trece prin cap. Nu e lucru ușor pentru pacient și nici pentru Freud/analist. Cadrul analitic însă ajută ca și faptul că Freud păstrează distanța, adică se așează în spatele pacientului și adoptînd o atitudine relaxată astfel încît să nu se includă intelectual prea mult în monologul pacientului.

În acest sens, Freud adoptă, ceea ce el numește, atenție flotantă.

Analiza actelor ratate

Freud supune analizei, atunci cînd e cazul, actele ratate ale pacientului pentru a ajunge la complexele sale inconștiente.

Actele ratate nu apar foarte des dar atunci cînd apar sînt o mană cerească pentru psihanalist. Freud a scris o carte nu tocmai pentru specialiști despre actele ratate în viața normală dovedind că ele sînt prezente și la oamenii considerați normali.

Analiza viselor

Calea regală spre inconștient, analiza viselor este alfa și omega. Din nefericire, neputința urmașilor săi de a mînui această metodă a făcut ca, treptat, cum observa și Freud însuși, ea să dispară aproape complet din panoplia metodei analitice, ca azi să nu se mai pomenească nimic de ea.

Transferul

Sentimentele pacientului față de analist. Fac și ele obiectul analizei atunci cînd e cazul. E știut că transfer există la toți oamenii în orice relație interpersonală. Deci nimic neobișnuit decît atunci cînd sentimentele din transfer devin exagerate, disproporționate.

Interpretare

După colectarea și punerea cap la cap a asociațiilor libere și informațiilor degajate din analiza viselor, analistul poate interveni practic în analiză sugerînd pacientului motivele simptomaticii sale. El nu își impune părerile dar ține morțiș ca pacientul să ia aminte, să refecteze.

Despre hipnoză

La începutul practicii sale, Freud a folosit și el hipnoza. În stare hipnotică, pacientul era încurajat să-și amintească contextul apariției simptomelor sale. Mai mult chiar, retrăind emoțiile refulate, simptomele dispăreau (vezi cazul Anna O.). Dar numai pentru un timp. Acest fapt l-a determinat pe Freud să renunțe ulterior la hipnoză. Și cu atît mai mult cu cît nu toți oamenii pot fi hipnotizați.

Hipnoza a fost înlocuită cu asociațiile libere. 

Acestea sînt demersurile pe care le face Freud pentru a analiza un caz. Desigur că nu în proporție egală și nici în ordinea listată aici, ci de la caz la caz.

Să subliniem că în psihanaliză nu se oferă sfaturi, imbolduri, încurajări, nu se aplică mustrări. Analiza nu are nicio legătură cu spovedania. Pacienții nu sunt obligați să se pocăiască pentru simptomele lor. Ei trebuie să înțeleagă sensul și semnificația simptomelor și să intervină conștient pentru a le remite.

Aproape tot efortul analitic este lăsat în seama pacientului care este subiect actant. Uneori însă, Freud sugerează anumite rețineri, cum ar fi renunțarea la fumat pentru o perioadă de timp sau la prietenia cu o persoană care induce conflicte repetate etc. pentru a ușura munca analitică.

Resurse:

Toate metodele amintite în articol pot fi studiate mai atent pe site-ul nostru de psihanaliză: https://www.psihanaliza.org/definitie.html.

De asemenea, vezi și cursul online de inițiere în psihanaliză aici.