Afară plouă ca de obicei şi e furtună. În ultimii ani nimeni nu pare să observe – sau nu are timp sau nu are chef sau pur şi simplu nu realizează – că s-a schimbat clima. Deci, nu vremea ci clima. Ei bine, plouă de cîteva zile bune, aproape toată luna, de fapt, şi nu ştiu de ce îmi vine în minte evenimentul politic foarte aproape: alegerile pentru parlamentul Euro. Personal nu mă omor după politică şi nici după alegeri. Nu voi vota pentru că nu cred că votul meu schimbă ceva. De fapt, de ce ar schimba? Aceeaşi oameni, aceleaşi năravuri repetate la infinitul istoriei noastre. România se învîrte în cerc…
Dar îmi mai trece prin minte că lumea ari fi mai frumoasă şi desigur mai suportabilă fără politicieni şi evenimente politice. Pur şi simplu, în ton cu John Lennon, o lume fără contradicţii, a frăţiei, a păcii universale etc.
Oare chiar ar fi mai bună o astfel de lume?
Mai întîi că nu e posibilă. Natura umană prin excelenţă este agresivă, intolerantă, abuzivă, perversă, în ciuda secolelor de creştinism sau tocmai de aceea.
Şi în al doilea rînd, la drept vorbind nici nu ar fi plăcută o lume fără politicieni şi politică, fără contradicţii, intoleranţă etc.
Fatalmente natura noastră descrisă mai sus are nevoie de contradicţii ca să se exprime plenar. E nevoie de noapte ca să te bucuri de zi sau invers. E nevoie de muncă pentru ca să te bucuri de repaos şi de război, măcel, ca să te bucuri de pace şi iubire frăţească. Iubirea nu prea valorează ceva dacă nu e intersectată şi anulată de ură!
Fără contradicţie lumea noastră e moartă. Noi înşine sîntem morţi. Nu avem gustul vieţii, al senzaţiei intense de a trăi.
Dar contradicţia oare scuză orice? Ca să mă menţin în sfera politică – scuză ea oare manipularea şi minciuna, propaganda penibilă şi adeseori penibilă, infantilizantă, de dragul puterii? Şi lista tarelor politicii ar putea continua tot aşa mai ales la noi.
Întrebarea este retorică. Nu mă încumet să dau un răspuns.
Pot constata doar că tarele şi abaterile de la un simţ al limitei accentuează contradicţia şi poate conduce la bubuială. DE ASTA POATE SĂ NE FIE TEAMĂ.
Psihanaliza noastră de zi cu zi 
Ce ziceti de razboiul din Ucraina?
Cam ce stie toata lumea – un conflict intre forte care conteaza si interese divergente.
Deci intrebarea care se pune este: Cand va fi urmatorul razboi, nu daca va mai fi vreodata?
Suna sinistra, dar pare ca asa merg lucrurile. Din cate imi amintesc Freud a spus pe undeva ca, acesta este ultimul meu razboi. El s-a referit bineinteles la al doilea razboi mondial, ultimul razboi din viata lui, pt ca nu mai avea mult de trait.
Exact despre asta era vorba. Din nefericire vorbim la ziduri.
Daca tot ati adus vorba de voturile Euro.M-am gandit sa ma duc, dar pe cine sa aleg ? Celebra “raul cel mic” se pare ca e din nou pe buzele tuturor, adica orice sa cada Dragnea.M-am gandit ca ar fi mai bine sa dau o sansa celor “noi” USR, dar am inceput sa ma documentez putin despre ei si am gasit scandaluri cam ciudate si demisii bizare.
Cred in vot, poate sint naiv, poate nu, dar vad votul ca pe o forta a poporului,Pana la urma politicienii trebuie sa le respecte ? Oare nu se tem ei de atatea milioane de votanti ? Pot sa.i priveasca cu indiferenta ? Nu prea cred.
Istoria ne-a aratat ca poporul a face schimbari decisive in societate cu sau fara voia politicienilor, revolutiile sint facute de popor, chiar daca manipularea politica exista in revolutie, exista si forta poporului, oamenii nu pot tratati ca niste marionete, pur si simpu nu pot sa cred ca orice politician de pe planeta asta nu se gandeste macar o secunda la furia sau furia care poate izbucni dinspre popor, nu cred ca exista un asemenea politician sau orice mahar, oricare ar fi el.
Ai zis ca lumea e rea desi este crestina sau poate tocmai din acel motiv. Crezi ca crestinsimul este un factor de destabilizare culturala? Parerile sint impartite acum, mai ales in tarile ateiste din occident care isi impart simpatiile intre ocultism (neo-gnosticism) si islamism.
Crestinismul a avut si caracter nihilist manifest prin distrugerea programatica a celorlalte culturi. E smptomatic in acest sens ca Evanghelia dupa Toma, un text crestin de prima mina, este descoperit intr-un depozit subteran ascuns de furia devastatoare a crestinilor, abia in zilele noastre. Asta sugereaza ca exista un crestinism poate mai autentic daca pot zice astfel care a fost ocultat chiar in miezul crestinismului. Problema e mai complexa.
In articol ideea era ca crestinismul a fost foarte violent, odinioara cu scrierile si cultul gnostice si, mai tirziu, in perioadele de expansiune peste oceane, in Africa, nordul si sudul americii etc.
Adica nu e vorba doar de contraziceri ca oamenii sint foarte furiosi si gata sa sara la bataie pentru x sau y. Asta e bubuiala?
Da. Poelmica e una, batalia e alta. Dar istoria ne arata ca si batalia e permisa. Intrebarea este daca sintem de acord sa platim pretul.