Mania rezumării în mass-media şi semnificaţiile ei majore

Ne preocupă toxicitatea planetei dar sîntem indiferenţi faţă de alterarea minţii, proces infinit mai important şi plin de consecinţe îngrijorătoare.

Nu ştiu dacă ai observat mania programelor informative TV de a rezuma informaţiile prezentate iniţial pe larg. Se întîmplă cînd se prezintă un eveniment rutier sau social sau chiar politic. Rezumarea apare după prezentarea evenimentului sau se întreţese cu relatarea evenimentului, uneori repetînd pe scurt ce s-a spus mai pe larg.

Şi în presă găsim titluri (sub-headers) explicative care rezumă conţinutul unui articol sau defalcă ideile principale. Adeseori poţi citi numai rezumatele fără a mai citi articolul în întregime. Am aflat că astfel se explică puţina cunoaştere – sau marea necunoaştere – a teoriilor lui Freud – ca să ne referim la tărîmul psihanalizei care ne interesează în mod special – ceea ce explică, de asemenea, criticile inadecvate la subiect sau chiar puerile venite din partea aşa zişilor experţi în domenii conexe. Citind prescurtări şi rezumate, ei cred că au înţeles despre ce e vorba deşi este cît se poate de evident că opera complexă a lui Freud nu poate fi descifrată citind scurte prezentări.

Dar să ne întoarcem la mania rezumării informaţiei în mass-media. De ce se procedează aşa? Un prim răspuns: din grabă. Sunt multe informaţii de transmis şi nu e timp. Al doilea răspuns: din dorinţa de repeta informaţia – altminteri săracă în conţinut – ca să se sugereze importanţa ei. Al treilea: spectatorul de TV este permanent în căutare de ceva nou sau foarte grăbit. Un alt răspuns: reclama e totul şi nu informaţia. Mai sînt şi alte explicaţii, simple, de acest gen.

Personal cred că principala cauză este procentul tot mai mare de analfabetism funcţional. Nu numai la noi (unde este uriaş) ci şi la “ei”, acolo în plină civilizaţie.

Una din caracteristicile acestui simptom este neputinţa de a înţelege sensul/semnificaţia unui text citit, adică de a extrage ideile principale. Pentru mulţi dintre noi un text de o pagină A4 nu poate fi înţeles dacă nu este rezumat la început sau la final, ca o concluzie.

Analfabetismul funcţional trădează minusuri substanţiale în procesul de învăţare. Şi nu cred că greşesc dacă afirm că acest proces alterat a fost lansat – din motive care ne scapă – în ţările aşa-zis civilizate din occident. E vorba de învăţămîntul bazat nu pe înţelegerea şi asimilarea într-un context intelectual dat a informaţiei noi, ci pe memorarea unor puncte importante, adică a rezumatelor.

Am putea să ne gîndim la efectele pe termen lung a acestei deprinderi noi a minţii de a nu mai extrage esenţialul şi a se mulţumi cu ideile principale date de-a gata. Din punct de vedere psihanalitic problema se pune în termeni de capacitate-incapacitate de a transmite şi recepta informaţii complexe care, cum am văzut mai sus, diluate, pot conduce la concluzii pripite şi, mai departe, la credinţe şi convingeri total eronate.

Dar şi în plan psihic, de pildă în visele omului modern, această malformaţie se manifestă pregnant, de pildă atunci cînd visăm ceva dar nu ne este suficient de clar ce. Visul nu face decît să reproducă automat insuficienţa mentală în preluarea şi procesarea datelor complexe. Mintea nu poate extrage scenariul visului aşa cum nu poate extrage esenţa unui text citit. Faptul că se repetă defecţiunea minţii în vis este un fapt grav (chiar şi în bolile mintale visele au un conţinut descriptibil, dacă ne referim numai şi la conţinutul manifest).

Probabil că e vorba de-a dreptul de o afecţiune a sistemului nervos şi/sau a funcţiilor cognitive. E probabil ca deprecierea funcţiilor cognitive să ducă la rîndul ei la alterarea sistemului nervos etc. De aici consecinţe care nu pot decît să îngrijoreze.

P.S. Îmi revine în minte gestul plin de semnificaţii al unui preot cu har care obişnuieşte să traseze cu degetul o linie imaginară sugerînd tăierea, pe frunte. Privirea sa intenţionat interogativă explică intenţia iniţială…

Reclame

Autoanaliza asistata

Este posibila autoanalizarea? Daca da, care sînt conditiile?

Autoanaliza aduce mari beneficii: autocunoastere, autocontrol, dezvoltare personala. Cu o conditie: persoana care se autoanalizeaza sa nu fie puternic perturbata. Aceasta este conditia esentiala.

Problemele care apar sint rezistentele – este putin probabil ca cineva fara experienta sa poata depasi rezistentele si de aceea autoanaliza trebuie avizata de un specialist. Nu cunoastem la noi specialisti care sa procedeze asa, adica sa supervizeze o autoanaliza care nu este didactica,

Karen Horney este autoarea unei carti despre autoanaliza publicata si in romaneste

adica nu se desfasoara in cabinetul lor. AROPA ofera un atare serviciu, online.

Autoanaliza se face in principal prin analiza viselor. In acest sens, trebuie ca cel care se analizeaza sa fie foarte documentat in acest domeniu. Exista carti care ajuta – cum sint cele ale lui Freud – dar si cursurile noastre online care ofera si exemple, si suport. In plus, pe linga analiza viselor se impune si analiza principalelor evenimente de viata, cotate astfel de subiect, mai precis descifrarea sensului lor, cauzelor inconstiente care au dus la cutare sau cutare solutie sau deznodamint.

Problema narcisismului sau/si a beneficiului social.

Prima problema nu ni se pare o carenta deoarece iubirea de sine este prezenta cam in orice activitate serioasa, sanatoasa. Ne evaluam prin faptele noastre si mai ales prin succes si reactia altora la succesul nostru.

Beneficiul social poate fi insa o problema. Daca traim intr-o societate animata doar de interesele consumului, cu o cultura precara – cum este a noastre – e putin probabil sa gasim interes si apreciere vizavi de efortul nostru de autoanalizare. Dar daca sintem gata sa renuntam la beneficiul social, atunci lucrurile se limpezesc.

Daca doresti mai multe informatii despre acest subiect, scrie-ne.

AROPA

 

 

Vise care prevestesc probleme de sanatate

Se întâmplă uneori ca visele să prevestească o problemă de sănătate înainte ca simptomele să fie vizibile şi înainte să existe un diagnostic oficial.

Articolul ne avertizează că e adevărat că visele sunt simbolice, dar că există, totodată, cazuri în care visele despre pete pe organe sau umbre în corp s-au dovedit a însemna cu adevărat cancer.

Simbolic, a visa că avem cancer poate să fie o referire la un tip de comportament sau la o relaţie care ne face rău. Un vis în care luăm un medicament poate fi interpretat drept o lecţie de viaţă. A visa că avem un atac de cord poate reprezenta o inimă zdrobită după terminarea unei relaţii. A visa că nu putem respira poate fi o referire la sentimentul de sufocare într-o relaţie sau la locul de muncă.

E important să cunoaştem simbolurile personale legate de părţile corpului în visele care ne pot prevesti o problemă de sănătate. A visa, spre exemplu, ţevi blocate poate însemna pietre la rinichi, o problemă urinară, sau o arteră blocată.

Există o serie de simboluri cheie care ne pot ghida în interpretarea visului, spre a vedea dacă e vorba despre prevestirea unei probleme de sănătate: imagini cu lucruri care putrezesc, se rup, se fărîmiţează sau dispar, puncte negre sau pansamente, fantome, drăcuşori şi demoni. În unele cazuri, nu visăm direct despre propriul corp, ci suntem informaţi că este ceva în neregulă de către un personaj-ghid: un înger, o rudă moartă, un doctor, sau un alt cadru medical, un străin înţelept sau un animal. În astfel de vise mai pot exista şi alte simboluri ale profesiei medicale: raze X, poţiuni, pilule, ambulanţe, o cruce roşie, spitale, paturi, instrumente chirurgicale.

Bineînţeles că există şi vise despre probleme medicale în care nu găsim simboluri, întrucât visăm într-un mod unic, şi rămâne ca noi să descifrăm semnele.

Un alt mod pentru a recunoaşte visele care prevestesc o problemă de sănătate este de a ne concentra pe sentimentele pe care ni le trezeşte visul respectiv: ne tulbură, deşi nu ne simţim rău, dar avem impresia că nu e ceva în regulă. Visul ne poate avertiza dîndu-ne un semn precum o durere de cap înaintea unei gripe.

Uneori, visele-avertisment conţin şi modul de vindecare. Le putem interpreta drept sfaturi să nu mai mîncăm o anumită mîncare sau să nu mai folosim anumite produse de curăţat fiindcă, deşi nu ştiam, aveam alergie la ele, sau ne pot recomanda un leac, o plantă ori o combinaţie de alimente, care ne vor ajuta să ne simţim mai bine.

–
Rezumat de Ana Drobot

Adresa articolului original: https://thedreamwell.com/2008/12/12/dream-diagnosis-in-sickness-and-in-health/

Un act ratat simplu, comentat

Publicat pe site la adresa http://www.psihanaliza.org/act_ratat_12.html

Mi-a placut să scriu acest articol pentru că mi-a dat prilejul să scot in evidenţă una din marile realizări ale psihanalizei freudiene, adică analiza actelor ratate, subiect fără nicio importanţă în ochii experţilor sufletului pînă la el şi după el. Totuşi cu actele ratate facem lumină în mintea celor care habar nu au cu ce se mănîncă psihanaliza şi ne citează ironici pasaje din articole sumare de pe Net cu obiecţii ridicole.

Despre personajele din visele noastre

Un articol despre semnificatia personajelor care apar in visele noastre publica Ana Styla pe blogul ei la adresa: http://interpretareaviselor.net/cine-sint-personajele-din-visul-tau/

Plantele şi nevroza

Există două atitudini diametral opuse faţă de eficienţa medicală a plantelor: una afirmă că acestea fac minuni, alta că, dimpotrivă, nu au nici un efect. Adepţii medicinei alopate sînt convinşi că civilizaţia noastră a făcut salturi uriaşe în tratamentul bolilor şi afecţiunilor diverse cu ajutorul medicamentelor. Plantele sunt, altfel spus, depăşite.

Adepţii tratamentului naturist, cred, evident, că acesta este cheia rezolvării problemelor de sănătate, care nu se limitează la gripă sau un stomac deranjat, ci atinge şi sfera maladiilor fără leac, cum ar fi cancerul.

Experienţa arată că nimeni nu are dreptate. Chiar dacă medicamentele nu fac nici de departe ceea ce pretind, nu înseamnă că plantele le pot înlocui cu succes.

Am citit recent că există ceaiuri de plante care vindecă nevroza şi depresia. În mod cert cei care cred în aşa ceva nu ştiu exact ce sînt nevroza şi depresia. Cum se întîmplă adeseori în rîndurile publicului fără experienţă, ei cred că nevroză şi depresia sînt similare cu stresul. La drept vorbind, foarte puţină lume ştie ce este stresul, şi de aici vine uşurinţa cu care îl pune pe acelaşi plan cu nevroza.

În al doilea rînd, credinţa în puterea vindecătoare a ceaiurilor mai ascunde şi o alta, mai veche, care consideră că bolile mintale sunt determinate de cauze somatice. Se pare că la decenii după dispariţia lui Sigmund Freud lumea nu s-a obişnuit încă cu ideea că nevroza nu are un substrat organic. La fel şi cu depresia, deşi, în cazul ei, poate exista uneori o cauzalitate chimica, mai exact intoxicaţia cu alcool.

Nici nevroza, la modul general, şi nici depresia nu pot fi tratate cu ceaiuri. Nici măcar ameliorate. Soluţia de doi bani cu aplicabilitate absolută în acest cazuri nu există. Ştiu că îi vom dezamăgi (dacă nu şi intriga) pe mulţi susţinînd cele de mai sus. Vrem soluţii simple, care să nu necesite costuri şi efort, pentru rezolvarea marilor noastre probleme de viaţă. Din nefericire, ele nu există. Chiar dacă, pînă la un punct, efectul placebo (gen “credinţa ta te-a vindecat” din Biblie ) funcţionează asociat cu remediile simple, dacă urmărim cazul tratat constatăm că o scurtă şi rapidă vindecare este urmată de un nou atac al maladiei respective, poate chiar mai virulent, pe fondul disperării că soluţia simplă nu funcţionează. De aici lucrurile se complică din ce în ce mai mult…

Deci, ca să concluzionăm, nu putem vindeca, nici măcar ameliora nevroza şi depresia cu ceaiuri. Cei care cred contrariul ar putea consulta cu succes cartea fundamentală a lui Freud intitulată Introducere în psihanaliză!

Detalii despre carte aici.

Un act ratat la plajă

La plajă observ o doamnă singură şi din vorbitul la mobil înţeleg că e măritată şi are un copil. Discută cu copilul şi îi spune: hai ca mai am doar o liniuţă şi rămîn fără. Urmează însă şi alte discuţii scurte, cu diferite alte persoane, apoi din nou cu copilul rămas acasă pe care doamna îl învaţă ce să facă pînă se întoarce ea de la plajă. Pare o mamă preocupată de datoriile sale şi totuşi… Mă întreb de ce a rămas cu o singură liniuţă? Ştiind că pleacă la plajă şi lasă copilul singur, de ce oare nu şi-a pus mobilul în priză ca să se asigure că are toate liniuţele, adică e full încărcat?

Pentru oamenii obişnuiţi această omisiune e o simplă întîmplare fără sens, pentru noi, care l-am citit pe Freud, ea are sens şi semnificaţie şi chiar poartă numele de act ratat. E vorba de o eroare de genul omisiunii care se substituie intenţiei conştiente a persoanei trădînd o alta, contrară, inconştientă. Care să fie în cazul nostru cealaltă intenţie?

Mai mult ca sigur că e vorba aici de dorinţa mamei de a-şi petrece timpul la plajă fără a fă deranjată prea tare (mult) de copil. Să-i zicem un soi de mini-vacanţă în care să stea bine mersi singură, şi să-şi vadă de ale sale – în acest caz bronzarea şi tot ritualul respectiv. Dar de ce această dorinţă trebuie să fie inconştientă şi se trădează printr-o omisiune?

Simplu, pentru că ea contravine obligaţiilor de mamă care solicită legitim tot timpul acordat copilului. Este evident că datoria de mamă domină interesul egoist. Şi de aceea dorinţa de a mai scăpa de grija copilului este refulată. Omisiunea însă o face actuală: neavînd suficientă baterie la mobil, mama este scutită de ore lungi de convorbiri plicticoase şi-l poate expedia pe cel mic fără jenă.