Cel puţin ciudat documentarul despre Freud pe care l-am anunţat deja, difuzat de DigiWorld. Am zis că o să discutăm puţin despre el.
Primul lucru care derutează e lipsa informaţiei. Cîteva date – ştiute de toată lumea – şi vagi aprecieri despre opera părintelui psihanalizei. Nu înţelege nimeni de ce Freud a fost una din minţile care au schimbat faţa lumii moderne alături de Marx şi Nietzsche. Nu înţelege nimeni care este aventura cunoaşterii cu el, care sînt descoperirile sale epocale şi revoluţia prrodusă în psihoterapie.
Ce reţin din film este, cum am zis, cel puţin bizar. Minute în şir cu filmări oarbe (fără comentarii) trecînd prin camere goale, cu un grup de muzicanţi aşezaţi undeva la mijloc, interpretînd piese populare austriece (probabil) şi inserturi cu singe care curge în chiuvetă (sic) sau poze obscene cu fete de la începutul secolului trecut!!!
Apoi obsesia expresiei pater familias cînd se doreşte să se inducă ideea unui Freud autoritar. Repetarea acestei expresii de cîteva ori mi s-a părut cel puţin neinspirată. Freud nu a fost dictator nici măcar în familie. Şi chiar dacă ar fi fost, oare ce importanţă avea în contextul mai larg al operei? Poate ar fi trebuit să credem că el a crezut în ideile sale şi le-a impus dictatorial?
Mai sînt şi erori cum ar fi afirmaţia că era un om înalt, contrazisă de cei care l-au cunoscut – Freud era în realitate mic de statură, pitic etc.
Şi nu în ultimul rînd, interviurile scurte cu trei anonimi care resping metoda inventată de Freud pentru interpretarea viselor. Nu specialişti, nu istorici (o abordare istorică a metodelor se obişnuia cînd se dorea devalorizarea ei), nimeni competent. Ce rost au avut (intervirurile)?
În concluzie, un documentar creat de o minte confuză, ca să nu zic altfel.
Psihanaliza noastră de zi cu zi 