Arhiva

Archive for the ‘Societate’ Category

Cuvintele nepotrivite in spatiul public

15 martie 2019 Lasă un comentariu

Recent ministrul de finante l-a jignit pe un oposant, in parlament, spunindu-i lucruri nepotrivite. Ne intrebam cum e posbil acest limbaj intr-o institutie publica de acest nivel?

Cred ca sint doua cauze: ministrul nu a considerat ca senatul sau camerele reunite ar fi institutii in adevaratul sens al cuvintului si ar merita respect. De ce? Pentru ca ele sint constituite din oameni nerespectabili. Multi dintre ei au ajuns acolo pe cai dubioase, altii infractori, si cei mai multi fara harisma politica. Valoarea institutiei nu este data doar ce reprezinta ea simbolic, ci si de cine este reprezentata ea in public.

Si al doilea motiv: ministrul se considera pe sine o somitate, un om „greu”, o autoritate, genul de individ care stirneste admiratia si respectul spontan. Desigur ca aceste ipostaze sint imaginare dar capabile sa genereze un comportament inadecvat.

Este de notat ca la romani chiar si somitatile vorbesc urit. Am citit recent un raport despre intilnirea regelui Mihai cu maresalul Antonescu si am fost frapat de cuvintele foarte putin politicoase rostite si de o parte si de alta. Deci, iata ca se poate si la case mai mari.

De ce vorbesc oamenii „mari” urit? De ce nu pot fi ei modesti si exemple de conduita civica? Poate ca mediul nostru socio-politic foarte strident nu este favorabil decentei. Dar poate ca la un anumit nivel elitist vorba frumoasa este o dovada de slabiciune si, dimpotriva, insulta si injuratura devin regula. Valorile se inverseaza cu cit urci mai sus pe scara notabilitatii.

Reclame
Categorii:Societate

Este utila democratia?

23 ianuarie 2019 8 comentarii

Este utila democratia, in sensul in care ne poate aduce prosperitate si confort social? Dupa experienta romaneasca de dupa ’89 raspunsul ar putea fi negativ. In fapt, exista doua categorii de oameni care discuta pe acest subiect: formalistii, care cred orbeste in lucruri considerate benefice chiar daca nu au efectul scontat (de obicei, cei cu studii in zona politicului); imitatorii care zic intotdeauna da pentru ca nu au o opinie personala. (Lipsesc, evident, pragmaticii care sa vina cu date si sondaje).

Dincolo de aceste doua categorii care iau cuvintul se afla masa de oameni anonimi care nu cred nimic sau se simt nostalgici (nostalgicii comunismului, cum sint ei botezati de apostolii politicii corecte). Acestia din urma suporta din plin efectele experimentelor politice.

Despre da sau nu, democratie, citeste editorialul din aceasta luna: http://www.psihanaliza.org/2019_1.html

Categorii:Societate

Un referendum esuat – de ce?

9 octombrie 2018 6 comentarii

Sint mai multe cauze ale slabei prezente la vot. Sa le enumeram cu precizarea ca se pot asocia intre ele (nu se exclud neaparat):

  1. Apatia electorala care nu este numai la romani, determinata de neincrederea in politica.
  2. Subiectul nu era pe agenda romanilor.
  3. Faptul ca subiectul nu a fost concretizat in ceva sau cineva. Adica o intrebare care sa fi implicat o persoana sau un interes material: mai multi bani la leafa, porc de craciun, vize gratuite in USA etc.
  4. Faptul ca referendumul a fost asociat cu imaginea d-lui Dragnea, care chipurie nu ar fi iubit de electorat.

De notat insa ca Biserica a iesit perdanta din aceasta afacere. E greu de inteles cum un subiect atit de inportant pentru ea nu afost sustinut de cei peste 80% de romani crestini ortodocsi. Singurele explicatii ar fi, probabil, ca acest procentaj este fals sau ca crestinii ortodocsi romani nu sint ortodocsi in sensul traditional al termenului. Altfel spus, habar nu au de traditie si Evanghelii. Sau, religiozitatea  majoritatii este pura superstitie, fara legatura cu Biblia.

Categorii:Societate

Nu noi decidem viitorul

4 octombrie 2018 Lasă un comentariu

Miine alagem toti sau cine vrea daca familia trebuie sa ramina in expresia ei traditionala. Nu sint pentru votul universal. Nu cred ca istoria este produsul votului universal. Multimile voteaza, dar elitele numara (vorba lui Stalin). Deci va sugerez sa mergeti la urne cu detasare. E fapt sigur: nu noi decidem viitorul!!!

Editorial despre referendumul pentru familia traditionala

3 octombrie 2018 4 comentarii

Este referendumulpentru familie util? La aceasta intrebare am raspuns in editorialul din aceasta luna postat la adresa http://www.psihanaliza.org/editorial.html.

Ideile expuse se centreaza pe o problema care nu se pune dar care arde: in ce masura familia traditionala mai poate fi garantia educatiei copilului cind constatam din ce in ce mai mult refuzul femeii moderne de a-si asuma maternitatea, preferind sa i-o treaca sotului (barbat) in virtutea ideologiei identitatii de gen?!

Spus mai direct, familia traditionala nu mai are continut deoarece membrii ei – sot si sotie – nu isi (mai) asuma rolurile.

Categorii:Societate

Animalele care asista terapeutii

6 iunie 2018 2 comentarii

“I think we live in a very individualistic culture and we tend to not want to reach out for help and show any vulnerability, and sometimes a friendly, fuzzy, warm dog can be a safe place to do that,” said Angela Moe, professor in Sociology at Western Michigan University. “We might not trust another human but maybe we’ll trust a dog.”

Am extras acest citat pentru că explică simplu şi la obiect de ce nu mergem la psihanalist atunci cînd nu ne simţim bine şi în general evităm să împărtăşim despre durerea noastră. Nu e doar neputinţa de comunicare, mai este, desigur, şi orgoliul pentru că dacă ne arătăm afectaţi lumea ne judecă şi ne crede slabi. Noi nu putem accepta să fim cotaţi ca slabi! Slab este unul care a ratat pariul cu viaţa, care nu are ţinte sau motivaţii valide. Slab este inferior şi chiar impotent. Putem specula pe tema asta.

Interesant e că se poate depăşi jena comunicării în cabinetul psihanalistului atunci cînd de faţă este un… animal!

Articolul din care am citat este o pledoarie pentru folosirea animalelor în terapie. Şi Freud avea un căţel pe are îl lăsa liber în cabinet. De citit: https://oaklandpostonline.com/22700/life/animal-assisted-therapy-offers-a-plethora-of-opportunity/

Categorii:Societate

Prim-ministrul este om sau functionar?

21 mai 2018 2 comentarii

Cum trebuie să acţioneze el în cadrul oficial

Auzim mereu vorbindu-se de “război între palate”. Adică între instituţii. Şi ne întrebăm cum e posibil.

Practic lucrurile s-au denaturat în contextul refuzului prim-ministrului actual de a dialoga cu preşedintele într-o problemă de stat. Interesant este că acest refuz nu are o explicaţie protocolară, constituţională ci una intimă, emoţională. Pe scurt, prim-ministrul îl acuză pe preşedinte de autoritarism şi declară public ceva de genul nu merg la dînsul pentru că am impresia că mă cheamă ca pe un elev iar eu nu permit asta!

Nu negăm tonul preşedintelui, didactic; ne amintim de fostul preşedinte Băsescu cum ne ţinea lecţii de euro integrare nu foarte demult, cu convingerea că trebuie să fim instruiţi. E o cutumă la români.

Totuşi aici, în prezent, e vorba de altceva: prim-ministrul îl evită pe preşedinte pe că se simte coborît la postura elevului. Aş accentuata cuvintele se simte pentru a atrage atenţia că avem de-a face cu o percepţie subiectivă.

Bun, şi ce-i cu asta? Vei întreba: oare prim-ministrul nu e om, nu poate avea percepţii subiective, sentimente, emoţii etc.? Sau trebuie să fie un robot care execute automat ce i se cere?

La prima întrebare răspunsul este da, este om şi poate avea percepţii subiective. La a doua întrebare însă răspunsul e nuanţat.

Activitatea în instituţii este reglată de regulamente, de protocol şi în ultima instanţă de constituţie. Regulamentul, protocolul pot face şi din prim-ministru un cvasirobot, pentru că deşi este om, el trebuie să acţioneze ca un funcţionar, adică să funcţioneze după protocol. Care este concluzia acestei constatări logice? Prim-ministrul (şi orice funcţionar) poate avea percepţii subiective şi, în cadrul casnic, în particular, în afara instituţiei, poate comenta. Dar nu îi este permis să acţioneze conform acestor percepţii în cadrul oficial!

Ca să scurtez: chiar dacă preşedintele pare să adopte un ton didactic, şi chiar o face de multe ori, ca prim-ministru am obligaţia să dau curs protocolului şi să merg la întrevederi. Pot comenta acasă ce nu îmi convine.

Nu ne aşteptăm ca românii să cunoască sau să înţeleagă simplu aceste idei. Democraţia românească, statul de drept, sunt încă în discuţie şi în stadiu de implementare. Să nu uităm însă că numai implementarea unor scheme de funcţionare a statului de drept nu ne scuteşte automat de o necesară reformare a gîndirii. Or la acest capitol am dat greş.

Categorii:Societate
%d blogeri au apreciat asta: