Un cercetător britanic a declarat recent că virusul covid exista latent cu mult timp în urmă. Au fost găsite dovezi, în acest sens, în apele reziduale din diferite ţări care atestă această afirmaţie. Aceste dovezi au fost completate şi de alte declaraţii care susţin că virusul a apărut mai demult.
Interesant este însă afirmaţia englezului cum că e vorba de un organism global, răspîndit pretutindeni, care aşteaptă cuminte condiţiile de activare: densitatea populaţiilor sau/şi condiţiile modificate de mediu. Privit din această perspectivă, corona virusul capătă proporţiile unui organism ucigaş care are un orizont de aşteptare şi deci o finalitate.
Ideea cercetătorului a atras în mediile profane tot felul de comentarii răutăcioase cum că, de pildă, expertul ar fi primit bani de la chinezi ca să-i dezvinovăţească. Sigur că afirmaţiile de acest gen făcute pe ton mai mult de băşcălie nu sunt sustenabile. Aproape nimeni nu a susţinut că China e de vină pentru pandemie, şi nici nu am putea susţine aşa ceva, deci nu vedem de ce ar plăti experţi britanici ca să o scoată basma curată. De altfel, China afirmat recent, oficial, că virusul a făcut victime cu ceva ani înainte de epidemia actuală! Deci virusul are deja o istorie!
Pe de altă parte, nici comunitatea ştiinţifică internaţională nu pare impresionată de opinia britanicului. Şi nu e greu de înţeles de ce.
Organismul global ne sugerează cu puţină imaginaţie o entitate demonică din Vechiul sau Noul Testament. Această omologare nu e deloc absurdă. Dacă ne-am întreba cum ar fi fost întruchipat virusul în imaginarul populaţiile antice lipsite de microscop şi ideologie ştiinţifică modernă, am afla că el este o entitate gen duh, demon, înger etc. care are o forţă distructivă formidabilă.
Este interesant că şi în visele noastre din perioada pandemiei virusul apare sub formă antropomorfă, ca persoană sau grupuri de persoane care ne invadează spaţiul personal. Virusul ca atare nu poate fi personificat în vis ca un ceva micro-organic, ci ca persoană/entitate invazivă. Specificul acestei entităţi este că nu poate fi identificată, adică nu ne este familiară. Astfel, nefamiliarul înlocuieşte demonicul.
Trimiterea însă la imaginarul antic şi oniric sperie savanţii de azi care cred, în mod eronat, că ideile antice nu sunt decît simple ficţiuni dictate de insuficienta cunoaştere obiectivă a materiei.
Rezistenţa faţă de duh, şi în general faţă de orice evocă credinţele religioase, mistice, explică scepticismul savanţilor noştri.
Dar religia nu este un domeniu ocultat pentru totdeauna, aşa cum nu este nici visul. Ea revine cînd are ocazia, pe terenul lipsei de informaţii credibile, ştiinţifice, pentru a umple golul de cunoaştere care e sursă de dezorientare şi panică. În acest sens, credinţa religioasă oferă întotdeauna o mînă de ajutor, şi dacă ar fi să-l amintim pe Carl Jung, chiar mai mult decît atît, adică, un model al omului plenar care cuprinde duh şi materie în egală măsură, cu precizarea că duhul/sufletul primează.
Ar trebui să vorbesc mai mult despre cum tratăm pandemia cu ajutorul sufletului sau, altfel spus, pe plan etic şi mistic. Dar nu este acesta subiectul de azi. Poate voi reveni curînd.
Mai citeşte şi:
Visele pandemieie
Psihanaliza noastră de zi cu zi 
Despre cum tratam pandemia vu ajutorul sufletului ar fi foarte interesant. Intr-adevar o abordare originala.
Observa ca in medicina moderna (in sens de actuala) nu se pomeneste niciun cuvint despre suflet. Ca si cum bolnavul ar fi numai corp, carcasa, o entitate de masina/masinala. Exista prejudecata ca sufletul este o emanatie a materiei (corpului), ce el poate fi „reglat” cu medicamente sofisticate. Aceasta gindire mecanicista are o istorie. Nu s-a nascut azi dar credeam ca a fost abandonata.
Din contră, citisem și auzisem pe la știri despre diverse țări care au acuzat direct China de răspândirea virusului la nivel global, Canada în special. In timp ce altele au tacut mâlc pe fondul relațiilor comerciale avute cu China. In ceea ce mă privește, frica inițială pe care am resimtit-o, pe un fond anxios personal, o pun acum pe comunicarea la limita apocalipticului făcută de masa media, deși vocea interioară îmi spunea că virușii exista din totdeauna și bolile provocate de ei asemenea. Ce m-a readus cu picioarele pe pământ a fost un documentar despre războiul de peste zece ani din Siria, o tragedie infinită. Desigur, acest nou corona virus are un potențial neașteptat, dar dacă ne gândim la ce mâncăm și respiram și mai ales la cum trăim cu cei din jurul nostru, nu e de mirare că face atâtea ravagii.
Canada e instrumentul de propaganda a SUA.
Cit despre obsesiile mediatice care sporesc si intretin frica, sint de acord cu tine.